Oamenii de știință au găsit o nouă cale de refacere a țesuturilor dintelui fără transplant de celule stem

Cercetătorii continuă să caute metode de refacere a țesuturilor dentare deteriorate nu cu materiale artificiale, ci prin mecanismele biologice proprii ale organismului. Un studiu nou arată că, pentru aceasta, s-ar putea folosi nu celulele stem în sine, ci particulele minuscule pe care le eliberează și prin care transmit semnale altor celule.

Lucrarea a fost publicată pe 17 august 2026 în revista științifică BDJ Open. Cercetătorii au studiat așa-numitele vezicule extracelulare, obținute din celule stem ale pulpei dintelui uman, și le-au comparat cu particule similare izolate din plasma sanguină.

Semnale celulare fără transplantul celulelor

Veziculele extracelulare sunt structuri microscopice pe care celulele le folosesc pentru a schimba informații. Ele pot transporta proteine, ARN și alte substanțe biologic active și, astfel, influențează comportamentul celulelor din jur. Dimensiunile lor se măsoară în nanometri: în studiu, diametrul mediu al particulelor din celulele stem ale pulpei a fost de circa 133 de nanometri.

Ceea ce a atras atenția cercetătorilor este faptul că aceste particule pot transmite semnale regenerative ale celulelor stem fără a fi nevoie să se transplanteze pacientului celulele vii înseși.

Pentru experiment, cercetătorii au folosit celule stem umane ale pulpei, obținute din dinți de minte extrași de la donatori sănătoși. Celulele au fost apoi cultivate în laborator și expuse la vezicule extracelulare de origini diferite.

Veziculele pulpei, mai active decât cele din plasmă

Rezultatele au arătat că particulele obținute direct din celulele stem ale pulpei dentare au stimulat proliferarea celulară semnificativ mai puternic decât grupul de control și decât veziculele din plasma sanguină.

Cercetătorii nu s-au oprit însă la creșterea numărului de celule. Ei au verificat dacă veziculele pot declanșa procesele necesare formării țesuturilor dure ale dintelui.

În grupul în care s-au folosit vezicule din celulele stem ale pulpei s-a observat o formare mai pronunțată de depozite mineralizate și o activitate mai ridicată a markerilor biologici asociați transformării celulelor în celule de tip odontoblast. Tocmai odontoblastele participă la formarea dentinei — țesutul dur situat sub smalțul dintelui.

De ce contează pentru stomatologie

Pulpa este țesutul viu din interiorul dintelui, care conține vase, nervi și celule implicate în protecția și refacerea acestuia. Dacă leziunea devine ireversibilă și pulpa moare, tratamentul endodontic clasic presupune îndepărtarea ei, curățarea canalelor radiculare și umplerea lor cu un material special.

Un astfel de tratament permite păstrarea dintelui, dar țesutul intern nu se mai reface.

Endodonția regenerativă își propune o sarcină mai dificilă: să încerce să readucă în interiorul dintelui un țesut viu, funcțional, și să stimuleze refacerea naturală a complexului „pulpă — dentină”.

Celulele stem sunt de mult considerate unul dintre posibilele instrumente ale unui astfel de tratament. Transplantul lor direct, însă, aduce o serie de dificultăți: trebuie controlate viabilitatea celulelor, condițiile de stocare și producție, reacțiile imune și siguranța terapiei.

Folosirea veziculelor extracelulare ar putea fi o abordare mai simplă. Spre deosebire de celulele vii, ele ar putea fi mai ușor de stocat, de standardizat și de folosit în biomateriale sau preparate gata de utilizare.

Până la cabinete mai este drum lung

Până la apariția unui astfel de tratament în cabinetele stomatologice, însă, mai este drum lung.

Studiul a fost realizat exclusiv in vitro — pe culturi celulare în laborator. Cercetătorii nu au testat încă metoda pe pacienți și nici nu au demonstrat că, cu ajutorul ei, se poate reface complet pulpa afectată din interiorul unui dinte real.

Următoarea etapă trebuie să fie studiile pe organisme vii, iar apoi — dacă rezultatele sunt pozitive — studiile clinice.

Lucrarea arată totuși o direcție interesantă a stomatologiei. În viitor, metodele regenerative ar putea viza nu doar înlocuirea țesuturilor deteriorate cu materiale artificiale, ci și declanșarea mecanismelor proprii de refacere a dintelui.

Iar pentru aceasta, poate, nu vor fi necesare celulele stem în sine, ci doar semnalele biologice prin care ele comunică cu țesuturile din jur.